duminică, 20 decembrie 2015
Ultimile zile ale unui colecist sau zile de fiere
imi revine in mine, de ceva zile, o parte dintr-o poveste pe care am auzit-o de demult, cand eram mic. o fetita cu o scufita rosie merge la bunica ei sa ii duca mancare, un lup o intercepteaza pe drum si, cunoscand scurtaturile ca, deh, statea in cartier, ajunge la batrana inaintea fetitei si o mananca. se imbraca in hainele bunicii abia inhatate si apoi se pune in pat, in asteptarea fetei. care fata nu intarzie prea mult si, dupa un schimb de replici pe care l-am mai auzit si cu ocazia unor controale de rutina ale politiei rutiere ( de ce ai folie neagra pe geamuri, de ce ai rotile mai mari decat in talon...) o trimite si pe fata langa bunica. cum, se pare, lupul nu avea un colecist prea lenes, digestia incepe si lupul adoarme.
e, de aici devine interesant, pentru ca, asa cum va spuneam in debut, povestea incepe sa imi para cunoscuta.
apare din senin un vanator care, deranjat de sforaiturile lupului, da navala in casa si, in loc sa il impuste il taie pe burta, o scoate pe bunica si pe fetita (tefere, ambele) si coase la loc burta lupului, nu inainte de a o umple cu pietre.
mda, imi dau seama ca m-am inselat in privinta capacitatilor digestive ale lupului. dar, cine stie, alimentatie dezordonata, plina de grasimi sau carne semiputrezita, alcool, cafea, stres (nici sa fii lup nu e usor, priviti ce se intampla la Balc!!), nu ma mai mir de nimic.
asa ca mine trebuie sa se fi simtit si lupul, plin de pietre...
va las un pic, are cineva nevoie de mine...
nimic important, doar niste branza de vaci, fara grasime, ce sa fac eu...
apropos, de vreo trei-patru zile, sau cine stie cat a trecut, la ce program are baiatul asta, nu mai vine nimic gras, gretos sau mirosind a alcool... curios.
totul a pornit de la zgomotele alea puternice, m-am trezit atunci din somn!
ultrasunete, my ass! desi urechea zice ca ea nu a auzit nimic... sa se caute la doctor! pe surse, de la un nerv, care stia de la un var de-ai lui, am aflat ca ochii au vazut unde a fost baiatul asta. clinica. cu aparate. cu ultrasunete. ochii sunt de treaba, vad tot si spun tot. urechile nu, aud dar nu spun nimic. pe aici, pe jos, se aude ca nici intre ele nu vorbesc, si-au intors spatele mai demult. cica varsa tot (vai ce obraznic sunt azi) la sefu, fiecare varianta ei. bine ca este el intreg la cap, si se orienteaza in functie de ce spun ele...
bai nene, deci asta se intrece...
vine un ceai... pai nu am mai vazut un ceai din clasa a doua... atunci nu eram pietros, eram gol, usurel...
da, ma, bine ca esti cu tinere de minte, am mai vazut ceai, dar cu rom, eh!
ma plictisesc zilele astea... Cred ca incep sa dau cu pietre...
pancreasul, un sensibil vezi doamne, cica sa nu indraznesc, ca il distrug! cacat! dar el cum face cu zaharul!
cam prea multa liniste... trebuia sa ma incordez eu mai devreme, s-a potolit baiatul dupa ultimele episoade...
desi imi e dor de sunca aia alba afumata... bine, tocsunul asta gras de langa mine nu e de acord...ca si cum el e important, nu eu, care strang lichidul varsat de el, chestia aia verde si amara. noroc ca am client aici in stanga. sau dreapta, depinde pe unde intri....
dar, cum va spuneam, nici asta nu se mai da in vant dupa bila....
bine, de ala tocsun nu ma pot lua, ca e de culoare si cica nu e voie! cacat! apropos, pe asta de ce il goneste toata lumea? si e tot de culoare...
ma rog...
bai nesim... scuze, un perete celular, care stie de la o eritrocita, mi-a zis sec: "prietene, nu te vad bine".
cica eritrocita aia care cara un pachet de oxigen, rosie toata, a adus mai devreme si un antispastic si ca, a auzit ea de la bunica-sa, ca asta e semn rau... ca asa a fost si atunci cand, Doamne pazeste, a plecat dintre noi, la propriu, asta micu', apendicu, de arata ca... na! ca fac si versuri...
eram vecini si intr-o zi sa umflat tot, a zis ca gata, ca el nu mai sta aici si ca o sa auzim noi ce a facut el! mare branza! a venit armata aia de leucocite si l-a inconjurat... a plecat ca prostu'...
bai ce liniste e aici... ce pofta de dat cu pietre am..
nu, ma, staaaai calm!
bai nene, pancreasul asta e de pomina... este asa un cacacios mai rau decat colonul si sfincterul anal la un loc.
ce dor imi este de vremurile bune, cand veneau aia grasii in stomac si aduceau cu ei o gramada de alcool. Cel mai des veneau si cu o panara....aaa... cu o pastrama!
cel mai mult imi placea sa imi bat joc de ei... ii lasam sa aduca alcool muuult si apoi, cand erau toti stransi acolo strigam: ia iesiti in gura mamelor voastre toti de aici! Afara! si luati si bautura cu voi!
stii cum se executau! pfoaaaa! pai bine ma, sa il supere pe asta batranu'! fortificatu', asa ii zic! si ce ii mai placeeee...
aici miroase a antispastic, avea dreptate ala... l-am intrebat pe stomac, dar cica nu e de la el, cica au inceput sa care astia pe canale, cine stie, o fi pe undeva vreo problema...
in afara de problema asta cu pietrele, eu nu am nimic... deci, muschilor, cred ca ati belit-o...
ceva ceva se intampla, simt asta... ieri, de exemplu, au selectat niste lichid d-asta rosu si l-au trimis afara... elita de elita!
cred ca s-a speriat baiatu, de cand m-am dat la el... lasa ca ii trece...
mda... nu am mai vazut nici cafeaua pe aici, penurie nu asa...
inainte nu aveai loc de ea, toata ziua te loveai de ea pe aici, erau zile cand nu era altceva in stomac... doar ea, ca si cum era stapana...
eh!
vineeee baiatuuuu!
stati asa ca imi ceru stomacul doua canute de bila, ca a ramas fara. doua canute imi ceru, stomacu, da, imi ceru bila!
de ce vorbesc asa? aaa, olteneste? pai cata zeama de la segarcea a procesat grasu asta de langa mine.... ehe! si nu are vie! noo, vie n-are, ii trimite cineva, de sus! ce vorbesti, erau zile cand venea de sus, ziceai ca e cascada bigar fall!
pe aia de la segarcea nu i-am dat afara deloc. erau linistiti! domni, plm, aduceau cascaval... cateodata erau carnati, dar nu exagerau. nu, niciodata.
hooopaaaaa! niste apa! nuu creeed!
e, uite cum au trecut doua zileeee!
stau degeaba si pe urma tot el zice ca sunt lenes...
deja e a treia zi si ieri la stomac nu a ajuns nimic... doar apa si ce mai cara astia pe canale... toata ziua au bagat antispastic si glucoza... pe undeva e belita si aud de la testicule ca nu la ele e problema. nici la....
mda... sunt cam euforic abia mai pot scrie... ma ia cu somn asa, uite si niste unicorni rooozzz, ehe, se face lumina!
vine spre mine lumina. acum s-a oprit si sauron se uita la mine cu ochiul lui, imprumutat din razboiul lumilor...
hopa! jedi cu laser...acum ma duc eu spre lumina... tarat de mana de un cleste... salutare voua, ma intooooorc...
acum merg spre lumina, care se face tot mai mare si eu ma simt tot mai implinit si...
"ok, succes! sa spalati un pic pe aici, opriti co2, clipsam si sa il trezim pe baiat"
Abonați-vă la:
Postări (Atom)